Consultanta Marketing Online

” I’ve always worked very, very hard, and the harder I worked, the luckier I got.”

Alan Bond

“Intodeauna am lucrat foarte, foarte mult, si cu cat mai mult munceam cu atat mai norocos eram.”

Daca esti vanzatoare in alimentara, zambeste fiecarui client. Daca esti la ghiseu la banca, zambeste fiecarui client. Daca esti mecanic auto, zambeste fiecarui client.

Orice profesie ai avea, daca intri in contact vizual cu clientii, ZAMBESTE! Mai bine de atat, intreaba-l “Ce faceti?” “Cum merge treaba azi?” sau ceva asemanator.

Daca ai nevoie de motive:

1. Eu, clientul sunt cel care iti dau bani pe serviciile/produsele oferite, nu tu
2. Eu, clientul sunt cel care iti platesc salariul
3. Eu, clientul decide de la cine cumpar sau nu
4. Noi, clientii inchidem sau iti tinem firma pe piata
5. Eu, clientul am intotdeauna dreptate

Daca ai subordonati in grija si nu intelegi lucrurile de mai sus, mai bine lasa pe altcineva in locul tau.

Bonus: in sondajele facute pentru a afla satisfactia clientilor (daca o fi facand asa ceva firmele noastre din Romania) intreaba 2 chestiuni elementare:

1. Ati fost intampinat cu zambetul pe buze?
2. Ati fost salutat politicos?

Banca la care am deschise conturile, a iesit 3 ani la rand pe locul intai la Customer Satisfaction. Rata de zmabete si salut 98%. Poate invata si cei de la noi ceva din asta

Intrebarea asta nu am mai auzit-o de cand am plecat din tara. E bine asa. De ce?

1. Daca colegul stie ca ai salar mai mare, productivitatea acestuia va scadea in timp.
2. Daca colegul stie ca ai salar mai mic ca el, se crede superior si te trateaza de sus.
3. Daca prietenii stiu salariul tau, prietenia nu va mai fi la fel de sincera.

Confidentialitatea salariului in cadrul unei firme este controlata prin contractul semnat intre angajat si angajator. Daca ai semnat un asemenea contract, cel mai bine e sa te feresti sa raspunzi la intrebare asta. Raspunsul cel mai bun pe care il recomand e “sunt multumit cu cat am”.

Intotdeauna am apreciat oamenii care spun lucrurile pe fata, chiar daca uneori nu sunt cele mai placute.

In cadrul unui eveniment recent la care am participat am intalnit 2 tipi, unul din Irlanda si celalalt din Anglia, recent mutati in Vancouver. Una din intrebarile frecvente care ti se pune cand vorbesti cu cei de aici e, “de unde esti, de fel?”. Aceeasi intrebare mi-au adresat-o si cei doi. De obicei, dupa ce spun de unde sunt, urmeaza un raspuns de genul “nice”, “cool”, “wow” sau “where’s that?”, in alta ordine de idei, chiar nu intereseaza pe nimeni, doar se poarta frumos cu tine.

De data asta a fost diferit. Am primit un raspuns pe care nu stiu in ce categorie sa il pun: “Ohh, the guys who are always complaining“. In nici in caz nu a fost spusa cu rautate sau ca atac la romani direct, ci doar ca o parere dupa interactiunile cu romanii de pe Insula.

Apoi mi-am adus aminte de ce spune sotia mea, dupa intalnirile pe care le are cu clienti cam de peste tot din tarile din Europa de vest. Acelasi lucru, ca noi romanii ne cam plangem din orice. Ploua, ne plangem ca ploua, e soare, ne plangem ca e prea cald, ninge, iar ne plangem.

Cred ca asta e al doilea lucru care ne-a impiedicat sa ne dezvoltam profesional ca indivizii si economic, ca natie. Primul ar fi ca suntem o natie cu suflet prea mare, de care abuzeaza fiecare cum vrea. Sentimentele nu prea au ce sa cauta in afaceri sau negocieri, altfel pierzi.

Al treilea lucru, care e le fel de rau ca si restul, e ca dam vina pe orice/oricine din jurul nostru pentru nereusitele noastre. Guvernul nu face asta, guvernul nu ne ajuta, partenerul mi-a tras teapa, si asa mai departe.

Trei lucruri trebuie sa intelegem:

1. In afaceri nu e loc de sentimentalisme

2. Accepta greselile si invata din ele

3. Nu te mai plange de orice