Sa presupunem ca ai putea sa iti trimiti o scrisoare inapoi in timp, cand erai adolescent, la 16-18 ani.Ce ar contine acea scrisoare?
Ai spune, “nu fa aia” sau ti-ai scrie “fa asa sau asa“? Ti-ai trimite numerele castigatoare la loto, ti-ai transmite sa nu faci facultatea pe care ai facut-o?
Personal cred ca mi-as trimite patentele si inventiile cele mai de succes si le-as inregistra pe numele meu, apoi le-as pune in aplicare.
Intrebarea e cu subinteles, bineinteles, functie de raspuns. Daca ai raspuns cu numerele de la loto ai pierdut deja. Nimeni nu vrea sa angajeze un lenes in firma, chiar daca firma e “lozul castigator”. Daca raspunzi m-as indruma catre o alta facultate, denota ca nu esti multumit de ceea ce ai facut in trecut si poate de asemena sa reprezinta raspunsul la intrebarea indirecta, care e cel mai mare esec personal? Intrebarile de la interviu, oricat de idioate par, nu sunt ceea ce par. Bineinteles, ma refer la interviurile cu firma destul de mari, care un psiholog in ele.
Intrebare bonus: Ce ai alege intre a fi Superman si 100 de milioane de dolari? :)
Un amic mi-a sugerat sa scriu despre Vancouver, poate le va fi de folos celor care au ganduri de emigrare.
Sunt atat de multe de spus (placute din fericire) si nu stiu sigur cate zile mi-ar lua daca ar fi sa scriu despre tot ce e bun (pentru cele rele, un alt articol). O sa incerc sa fiu cat mai succint si sa cuprind cat mai multe lucruri interesante.
Orasul poarta numele dupa capitanul George Vancouver, desi un spaniol (José María Narváez) a fost cel care a descoperit initial regiunea, in 1792. Asiaticii au inceput sa vina mai tarziu, dar in prezent sunt aproape majoritari in BC. In Vancouver traiesc peste 50.000 de milionari in dolari (probabil din cauza ca pretul mediu al unei case e in jur de 750.000$)
Geografic, Vancouver-ul e situat in stramtoarea Georgia, pe coasta de vest a Americii de Nord, chiar la poalele muntilor. Muntii incep din spatele curtii, cum s-ar spune, iar Vancouverul de Nord si de Vest sunt practic pe munte. Inaltimile muntilor, cam 1200-1400 de metri. Dat fiindca se ridica direct din ocean, privelistea e mareata. Ca sa iti faci o idee cum arata aici, inchipuie-ti cum din Neptun/Olimp/Mamaia ar incepe direct Sinaia sau muntii Fagaras.
Fara nici o indoiala, Vancouver e total diferit de restul oraselor din Canada, prin spatiile verzi. Aici exista un cult al respectului fata de natura, si in multe parcuri municipale si provinciale ti se amineste ca noi, oameni suntem cei care am invadat, asa ca sa faci bine sa respecti natura.
Apa potabila vine din 3 lacuri montane, incojurate de munti pe care accesul este interzis. Se spune ca apa potabila de la robinet ar fi una din cele mai bune din lume. Odata cu inaugurarea noii statii de filtrare, se spune ca o sa fie chiar pe primul loc. Ca veni vorba de clasamente, Vancouver s-a pozitionat pe primele locuri ca cel mai bun oras de trait, pentru ultimii 5 ani.
Fumatul nu e permis in locurile publice; practic nu exista cladire in care sa se fumeze, fie ea primarie, spital, club sau discoteca (ce bine). Mirosul de tigara e inexistent, iar fumatul in dreptul ferestelor este interzis. In provincia British Columbia este cel mai mic procentaj de fumatori din toata Canada. Tigarile se vand din spatele tejeghelei, in dulapuri acoperite cu material opac, negru, in asa fel incat sa nu se vada pachetele de tigari. Sub 21 de ani, nu cumperi tigari.
Ca veni vorba de vicii, consumul alcoolului in public e total interzis; pe plaja, in parcuri, pe strada, nicaieri. In afara de localuri si la tine acasa, nu e acceptat si e pedepsit destul de drastic. Sticlele, nici macar goale, nu au ce sa caute in interiorul masinii, cu exceptia portbagajului. Daca cineva din masina bea, soferul si bautorul se duc direct in arestul politiei. Cu asta nu se glumeste aici. Pentru cei care au condus sub influenta alcoolui, li se monteaza o “fiola” electronica in care trebuie sa sufli, si daca nu ai alcool in respiratie, porneste masina, altfel mergi pe jos. Bauturile alcoolice se cumpara numai de la magazine autorizate, apartinand guvernului.
Economia provinciei e bazata pe resurse naturale: paduri, minerale pretioase, gaze naturale, etc. In jur de 8% din populatia de aici lucreaza in serviciile ospitaliere, adica restaurante, hoteluri, fast food-uri. O alta industrie din care se scot bani frumosi, e industria cinematografica; cam 1 miliard pe an. Industria IT din pacate nu e chiar dezvoltata, iar companiile cu prezenta online sunt destul de putine si destul de invechite ca si mentalitate. In constructii se castiga bine, daca esti meserias la locul tau, si ai putin noroc sa lucrezi pentru clasa de sus.
Transportul in comun se face via autobuz, skytrain (un metrou exterior care nu are conductori) si seabus (un fel de feribot). Biletele de calatorie sunt destul de scumpe, de la 2.75$/calatorie pana la 6$ pe calatorie, depizand de zona in care calatoresti. Abonamentele lunare sunt valabile pe orice mijloc de transport, si pleaca de la 80$ pana la $110.
Chiriile difera destul de mult in functie de zona si de conditiile oferite. Garsonierele (bachelors) in downtown Vancouver pleaca cam de la $900 iar apartamentul cu o camera (de fapt sufragerie + un dormitor) cam de la 1300$-1500$. Un salariu care sa iti permita traiul in centrul Vancouver-ului, pentru 1 persoana, l-as estima la $70.000. Daca nu faci atat, mai bine iti cauti alte zone, mai linistite si mai curate poate. Nu sunt un mare adept al locuitului in centru, cel putin pentru Vancouver.
Sistemul financiar e bazat pe credit de consum si de locuinte. Fara credit imobiliar nimeni nu ar fi in stare sa cumpere o casa. In putinele (dar din ce in ce mai multe) blocuri, o garsoniera pleaca de la 250.000$. Apoi platesti rate, dar si o taxa de intretinere a cladirii, cam 150-200$ pe luna. Cand vrei sa iei un credit, ti se ia in calcul un scor – credit score – care tine de istoricul tau financiar, cat de bun/rau platnic esti. O factura intarziata iti poate afecta scorul si ramane la dosar pentru 7 ani. Daca esti genul care cumperi de pe cardul de credit peste limita contului, platesti cam 20% dobanda. Ce e deosebit aici, e falimentul personal, o chestie similara cu falimentul unei societati comerciale, doar ca e pentru persoane fizice care sunt in incapacitate de plata a creditelor. Interesant si destul de dur. Odata ce ai aplicat pentru faliment personal, e destul de greu sa refaci credit score-ul, si optiunile de creditare cam dispar.
Am gasit oamenii de aici ca fiind mult mai amabili, prietenosi si mai putini crispati decat cei din Toronto, sau Alberta. Nu exista comparare cu ce e in tara. Toti sunt foarte atenti si calculati la banii lor, si sunt cu ochii pe reduceri si deal-uri. In general, consuma mai mult decat ar avea nevoie – haine, electronice si altele de genul.
Portiile la restaurant sunt generoase, iar daca nu poti sa mananci tot, obicei-ul – fara nici o rusine – e sa iei restul acasa “to go”. La restaurante bacsisul e cam 10-15% din valoarea facturii. Pana acuma nu am intalnit vreo locatie in care chelnerul sa nu zambesca si sa se poarte profesional si placut cu clientii. Nota 10 din punctul asta de vedere.
Partia de schi, Grouse, e la 15 minute de condus de centrul orasului. Cea de-a doua, Cypress, e cam la 25 de minute. Si bine-inteles Whistler… cea mai renumita statiune de ski din America de Nord e la doar o ora jumate de condus. Odata ajuns acolo, e raiul pentru schiori, mountain bikeri si alte sporturi de exterior. Skiorii vin aici din toata lumea, si ii inteleg de ce: cea mai lunga coborare din lume, 45 de minute … wow…. daca m-ar tine picioarele ce placere ar fi; cea mai mare distanta intre doua munti parcursa de o gondola (inaugurata anul 2009); locatia pentru Olimpiada de Iarna din 2010. Squamish, the “outdoor capital of the world” e doar la 1 ora de condus – peste 1000 de vulturi aurii vin in decembrie-ianuarie sa se hraneasca cu somoni din raurile montane, unul din cei mai inalti pereti de granit pentru alpinism, zeci de kilometrii de piste de mountain bike prin paduri, rafting, numai spune ce sport ai vrea sa faci si aici exista deja.
Izvoare fierbinti, paduri ploioase cu, copacii de sute de ani, ursi grizzly si animale salbatice de tot felul: intr-un cuvant, British Columbia. Pentru iubitorii de natura, nu cred ca exist loc mai bun de trait decat aici.
Pana la detronare Vancouver-ul conduce de departe!
Ce? Unde? Cum? Criza economica in Romania? Nicidecum.
Desi nu mai locuiesc in tara natala de ceva vreme, “aud” de la rudele si prietenii din Romania, precum ca in anul 2009 ar fi criza economica in Romania si ca e jale si amar pe acolo. Curios din fire am decis sa vad ce se intampla pe net cu romanii disponibilizati, cu lumea fara locuri de munca si fara bani de acoperis/hrana/haine. Cum isi cauta si isi gasesc noi locuri de munca, in secolul IT?
La prima privire, mare supriza. Daca analizez datele de mai jos (sursa Google Inc.), in Romania nu numai ca nu e nici o criza, dar toata lumea e pusa pe distractii. Mai exact pe jocuri, youtube, hi5 si yahoo.
Top cuvinte cheie cautate in Romania, August 2009
Pai sa imi fie cu iertare, pare ca nu e nici o criza acolo si defapt toti o duc nu se mai poate de bine. Altfel erau calare pe principalele site-urile de joburi romanesti (ejobs, bestjobs, myjob – din cate imi aduc aminte, acum cativa ani), nu pe youtube sau pe hi5.
Desi exista o crestere semnnificativa de aproape 80% in ultimele 12 luni (de la 1.1M la 1.8M) pe ejobs.ro (sursa trafic.ro), degeaba imi spune trafic.ro ca ejobs.ro e pe locul 3 la cele mai vizitate site-uri. O fi, pentru cele pe care le masoara ei direct:
Crestere eJobs.ro
In realitate (conform Google AdPlanner) uitati cum sta treaba cu site-urile cele mai vizitate din Romania, in criza economica mondiala: Cam aduce cu cele mai cautate cuvinte cheie de pe google.ro, cele din primul screenshot al postului. Dupa site-urie vizitate, inclin sa cred ca majoritatea internautilor din Romania nu sunt afectati de criza:
Cele mai vizitate site-uri in Romania in Iulie 2009
Interesant este ca nu apare nici o tendinta puternic ascendenta in comportamentul utilizatorilor, din Ianuarie 2008 pana in August 2009 cu referinta la cuvantul cheie munca:
Tendinte cautare cuvint cheie "munca"
Ar fi de folos o statistica oficiala a judetelor celor mai afectate de criza, si comparata cu heatmap-ul pentru judetele cu cele mai multe cautari legate de cuvantul “munca”
Interes regional fata de cuvantul "munca"
Si daca tot exista disponibilizari, sa vedem oare oamenii aceeia nu sunt interesati de somaj? Cireasa de pe tort, vedeti cam care e raportul de cautari intre cuvintele cheie somaj, munca (cele 2 linii din parte de jos a graficului) fata de liniile din top(jocuri, youtube, hi5):
Somaj si Munca VS Jocuri si hi5
Sunt convins ca problemele economice exista si sunt puternice, dar acestea nu par a fi reflectate in ce se intampla in online-ul romanesc. Oare acesta sa fie profilul utilizatorului de internet din Romania? O piata tanara interesata doar de jocuri , hi5 si email? In cazul acesta cred ca e destul de greu sa vinzi produse si servicii online. De unde si necesitatea imbunatatirii performantelor economice ale unui site.
Prin extrapolare am creat expresia “cuvinte goale”, plecand de la “vorbe goale”. Dupa mine, prima expresie e pleonasm.
Gandeste-te cat de mult te-a impresionat in ultima vreme continutul textului publicitar al unui site, de cate ori ai cumparat doar pentru faptul ca reclama spune, cel mai ieftin sau cel mai bun, sau alt mesaje ieftin de marketing. Probabil niciodata, sau foarte rar.
Atunci, de ce continuam sa avem pe site-uri content text, uneori mesaje de marketing de tot rasul? Eu nu mai cred in puterea textului publicitar pe site-uri. Textul (mai ales headline-urile) sunt doar ca sa atraga atentia si sa confirme ca te afli pe pagina care trebuie, pe produsul/serviciul dorit. Probabil dupa acelasi mecanism dupa care internautii au dezvoltat, banner blindeness asa am dezvoltat si marketing crap blindness. Scanezi textul de pe pagina in “F”, oprirea ti se opreste cateva secunde pe ceva poze, dar decizia finala de a cumpara e probabil educata si influentata de alti factori decat contentul de marketing de pe site si nu tine cont de materialul publicitar de pe aceasta.
Publicitatea isi are rostul ei: sa trezeasca interes si sa te faci sa faci click pe reclama, si sa aduca potentiali clienti pe site. Aici ar trebui sa se opreasca rolul ei. Continutul unui site trebuie sa fie obiectiv, concis (cu optiune de a explora detalii) si la subiect. Fara marketing de doi bani si afirmatii gratuite, fara acoperire, genul “cel mai tare din parcare”.
E clar, o imagine valoreaza cat 1000 de cuvinte. Atunci de ce nu comunicam doar in imagini? Timp redus, comunicare mai rapida si alte avantaje ale imaginilor contra cuvintelor. Eh, nu toate produsele/serviciile pot fi explicate in imagini, mai ales produsele “scumpe” (relativ de la piata la piata).
Am experimentat o chestie interesanta. Intr-o drumetie pe munte, am incercat diferite intonatii si expresii faciale in pronuntia unui singur cuvant: “Salut!”. Un simplu salut, spus sec, fara nici o bucurie (fie si falsa, de curtoazie) nu produce aproape nici o schimbare celui care i se adreseaza, celor aproape 10 indivizi cu, care m-am salutat. Acest tip de salut, sec, rece l-am asociat cuvintelor, contentului text de pe site-uri. Pe de alta parte, salutand de la o distanta de 3-4 metri, in contact direct cu ochii celui vizat, cu zambetul pe buze a adus, in proportie de 95% un zambet si salut din partea celorlalti. Acest tip de salut l-am asociat cu ceva ce aici numim video spokesperson.
Concluzia, cuvintele – mai ales cele promotionale – cred ca sunt seci, neimpulsionante.
Aici vroiam sa ajung defapt. Daca ai un site, de ce nu incerci sa comunici printr-un video ce ai de spus, eventual cel al CEO-ului companiei? Desigur, elemente precume, accentul, cum e imbracat actorul sau mesaj transmis afecteaza rata de conversie pe site. Dar, inainte de a sari la o sessiune de testare “persoanei vorbitoare” si diferitelor elemente dintr-un video, incearca unul singur. Vezi care e impactul asupra timpilor pe site, a vanzarilor sau a generarii de lead-uri.
