June 17th, 2010 §
Erau niste vorbe legate de mutzi:”mutu tace si face”, “mutu f..e pamantu”” dar in cazul de fata, vorba e “Mutu, sarac lipit pamantu””. A se citi Adrian Mutu.
In autobuzul ce duce de la aerogara Otopeni la avionul cu destinatia Roma, sotia imi atrage atentia ca stau in picioare langa nimeni altul decat Adrian Mutu. Ma intorc, va niste ochelari de prost gust cat toata fatza, alunita de pe obraz, o geaca de piele maronie si recunosc personajul desi nu l-am mai vazut de cativa ani, nici macar la TV. Cool, Mutu zboara la Roma, impreuna cu parintii lui.
La cateva randuri in spatele nostru, familia Mutu ocupa 3 scaune, cu Adrian la ferestra. Inclin din cap, din respect si politetze pentru realizarile ca si sportiv. Raspunde si el, parintii imi zambesc si cred ca sunt multumiti ca nu se baga nimeni in seama cu autografe, si ii lasa sa isi vada de ale lor. Stau si ma gandesc, Mutu, baiatul ala care facea cateva milioane de euro pe an, zboara cu Tarom la clasa economic. Imi amintesc ceva de un ceas de 30.000 Euro, de un telefon de 5.000 si tot felul de haine de mii de euro pe care baiatul asta le cumpara fara nici o jena.
Stateam si ma intrebam, oare chiar asa de rau sa fii ajuns? Mai rau de atat, si sa va spun de ce.
La business class, liniste si pace, 2 locuri ocupate (preturi tipic Tarom, de 4 ori mai mari ca la economic ). Se ridica Mutu de pe scanul de la clasa econimic si vine sa vorbeasca cu stewardesa care era la business class, intreaba daca e vreun scan liber, gesticuleaza ceva spre unul din locurile din dreapta avionului, dupa care stewardesa dispare in cabina capitanului si se intoarce dupa nici jumate de minut, cu zambetul pe buze, “nici o problema, va rog luati loc”.
Nu sunt multumit de chestia asta, si sunt pregatit sa ma duc sa ii intreb daca ar putea si doamna cu copilul de cateva luni sa mearga la business class, sau oricine altcineva daca oricum sunt locuri libere acolo. Sotia ma opreste, iar eu nu ripostez prea mult pentru ca mi-am adus aminte ca sunt in vacanta spre Italia, si apoi spre inpoi in Canada iar nesimtitii de la Tarom o sa dispara in 2 ore, pentru cativa ani.
Doua concluzii am tras:
1. Mutu, n’are bani, dar inca stie sa fac blatu’
2. Tarom e de tot cacatu’ ca face asa ceva in fata a 100 de calatori
West is best! Ma bucur ca am ajuns “acasa” in Vancouver departe de nebunia din cealalta “acasa”.
April 30th, 2010 §
Intai fumatul a fost interzis in spatiile publice inchise (inclusiv baruri, restaurante, cluburi, etc). Apoi s-a interzis fumatul la mai putin de 3 metri de ferestre, pe balcoane – daca ai vecini in zona. Acum se interzice fumatul in parcurile si plajele publice.
Nu mai visa cu ochii deschisi, nefumator din Romania. E vorba de provincia Columbia Britanica din Canada si Vancouver (http://www.torontosun.com/news/canada/2010/04/20/13655636.html). In tara natala, Romania trebuie sa inghiti fum odata cu mancarea, cam in toate asa zisele restaurantele. Plus ca in locurile pentru nefumatori, vin tot felul de smecheri si borfasi pentru care legea nu exista, si isi aprind cu nesimtire o tigara, ignorand orice si pe oricine.
Mi se pare putin cam dura legea, dar e o primesc cu bucurie. Poate Vancouverul o sa fie primul oras din lume care o sa interzica complet fumatul. Cand te plimbi prin parcuri, parca nu ai vrea sa simti miros de tigara prin zona. Stiu cum e in Romania, e fum de tigara peste tot. Daca vrei sa te bucuri de o bere cu un prieten, trebuie sa bagi putin fum pasiv, ca altfel nu se poate acolo. Marlanie.
Daca nu ati trait intr-o zona care e pratic libera de fara fum de tigara, nu prea puteti sa va dati seama cum este sa nu simti mirosul acela decat o data la cateva zile, cand un eventaul pieton mai trage cate un fum din mers. Uneori mai simt miros de tigara, daca cel din masina din fata mea fumeaza :), cam asa de curat e aerul pe aici. Partea mai ciudata e ca adulmec mai mult miros de marijuana decat de tigara clasica. Am niste vecini care isi traiesc viata de pustani se pare :)
Deci prieteni, pe cand o Romanie fara fumat in locurile publice, asa, ca in Vancouver? Probabil, nu in viata asta.
PS: cireasa de pe tort legata de subiectul asta am trait-o in Bucuresti, la maternitate Giulesti, cand prin zona fiind, dupa ce am dat spaga la portar sa pot sa aduc niste mancare si cateva calmante (asa vremuri am trait si poate chiar mai traiesc unii dintre noi) unei persoane din spital, am intrat la sectia de nou nascuti, si un doctor fuma in cabinetul sau, cu usa deschisa catre holul care dadea in direct in camerele nou nascutilor de mai putin de o zi. Mai mare neobrazare ca asta nu cred ca se poate. A fost un soc. Aici ar fi facut arest, de la 2000$ in sus amenda, si licenta de doctor ridicata pe viata.
April 29th, 2010 §
sau cel putin asa crede Google:

Romania is a poor country
Partea mai proasta e ca sugestiile oferite sunt bazate pe cautarile actuale de pe Google. Deci, se pare ca multa lume cauta pe Google despre Romania in corelatie cu saracia.
Asa sa fie, e Romania o tara saraca? Din cate tin eu minte, de la istorie si geografie, eram o tara destul de bogata in resurse naturale si umane dar din pacate perceptia din afara e alta. Romania, cel putin asa o vede lumea de aici, e un fel de tara post comunista, gen Albania, Afghanistan, Uzbekistan sau alt nume pitoresc.
Pacat. Turismul rural ar prinde bine atat celor din tara cat si celor de aici. Dar nu am vazut inca nici o reclama pentru turismul romanesc aici. In schimb, Peru, Chile, Hawaii, Cuba … din plin. Felicitari celor care se ocupa de promovarea turismului romanesc.