Expresia cuvinte goale, pleonasm?

August 11th, 2009 § 0

Prin extrapolare am creat expresia “cuvinte goale”, plecand de la “vorbe goale”. Dupa mine, prima expresie e pleonasm.

Gandeste-te cat de mult te-a impresionat in ultima vreme continutul textului publicitar al unui site, de cate ori ai cumparat doar pentru faptul ca reclama spune, cel mai ieftin sau cel mai bun, sau alt mesaje ieftin de marketing. Probabil niciodata, sau foarte rar.

Atunci, de ce continuam sa avem pe site-uri content text, uneori mesaje de marketing de tot rasul? Eu nu mai cred in puterea textului publicitar pe site-uri. Textul (mai ales headline-urile) sunt doar ca sa atraga atentia si sa confirme ca te afli pe pagina care trebuie, pe produsul/serviciul dorit. Probabil dupa acelasi mecanism dupa care internautii au dezvoltat,  banner blindeness asa am dezvoltat si marketing crap blindness. Scanezi textul de pe pagina in “F”, oprirea ti se opreste cateva secunde pe ceva poze, dar decizia finala de a cumpara e probabil educata si influentata de alti factori decat contentul de marketing de pe site si nu tine cont de materialul publicitar de pe aceasta.

Publicitatea isi are rostul ei: sa trezeasca interes si sa te faci sa faci click pe reclama, si sa aduca potentiali clienti pe site. Aici ar trebui sa se opreasca rolul ei. Continutul unui site trebuie sa fie obiectiv, concis (cu optiune de a explora detalii) si la subiect. Fara marketing de doi bani si afirmatii gratuite, fara acoperire, genul “cel mai tare din parcare”.

E clar, o imagine valoreaza cat 1000 de cuvinte. Atunci de ce nu comunicam doar in imagini? Timp redus, comunicare mai rapida si alte avantaje ale imaginilor contra cuvintelor. Eh, nu toate produsele/serviciile pot fi explicate in imagini, mai ales produsele “scumpe” (relativ de la piata la piata).

Am experimentat o chestie interesanta. Intr-o drumetie pe munte, am incercat diferite intonatii si expresii faciale in pronuntia unui singur cuvant: “Salut!”. Un simplu salut, spus sec, fara nici o bucurie (fie si falsa, de curtoazie) nu produce aproape nici o schimbare celui care i se adreseaza, celor aproape 10 indivizi cu, care m-am salutat. Acest tip de salut, sec, rece l-am asociat cuvintelor, contentului text de pe site-uri. Pe de alta parte, salutand de la o distanta de 3-4 metri, in contact direct cu ochii celui vizat, cu zambetul pe buze a adus, in proportie de 95% un zambet si salut din partea celorlalti. Acest tip de salut l-am asociat cu ceva ce aici numim video spokesperson.

Concluzia, cuvintele – mai ales cele promotionale – cred ca sunt seci, neimpulsionante.

Aici vroiam sa ajung defapt. Daca ai un site, de ce nu incerci sa comunici printr-un video ce ai de spus, eventual cel al CEO-ului companiei? Desigur, elemente precume, accentul, cum e imbracat actorul sau mesaj transmis afecteaza rata de conversie pe site. Dar, inainte de a sari la o sessiune de testare “persoanei vorbitoare” si diferitelor elemente dintr-un video, incearca unul singur. Vezi care e impactul asupra timpilor pe site, a vanzarilor sau a generarii de lead-uri.

Munca si norocul.

July 31st, 2009 § 0

” I’ve always worked very, very hard, and the harder I worked, the luckier I got.”

Alan Bond

“Intodeauna am lucrat foarte, foarte mult, si cu cat mai mult munceam cu atat mai norocos eram.”

Zambiti, va rog

July 5th, 2009 § 0

Daca esti vanzatoare in alimentara, zambeste fiecarui client. Daca esti la ghiseu la banca, zambeste fiecarui client. Daca esti mecanic auto, zambeste fiecarui client.

Orice profesie ai avea, daca intri in contact vizual cu clientii, ZAMBESTE! Mai bine de atat, intreaba-l “Ce faceti?” “Cum merge treaba azi?” sau ceva asemanator.

Daca ai nevoie de motive:

  1. Eu, clientul sunt cel care iti dau bani pe serviciile/produsele oferite, nu tu
  2. Eu, clientul sunt cel care iti platesc salariul
  3. Eu, clientul decide de la cine cumpar sau nu
  4. Noi, clientii inchidem sau iti tinem firma pe piata
  5. Eu, clientul am intotdeauna dreptate

Daca ai subordonati in grija si nu intelegi lucrurile de mai sus, mai bine lasa pe altcineva in locul tau.

Bonus: in sondajele facute pentru a afla satisfactia clientilor (daca o fi facand asa ceva firmele noastre din Romania) intreaba 2 chestiuni elementare:

  1. Ati fost intampinat cu zambetul pe buze?
  2. Ati fost salutat politicos?

Banca la care am deschise conturile, a iesit 3 ani la rand pe locul intai la Customer Satisfaction. Rata de zmabete si salut 98%. Poate invata si cei de la noi ceva din asta

Ce salar ai?

July 4th, 2009 § 0

Intrebarea asta nu am mai auzit-o de cand am plecat din tara. E bine asa. De ce?

  1. Daca colegul stie ca ai salar mai mare, productivitatea acestuia va scadea in timp.
  2. Daca colegul stie ca ai salar mai mic ca el, se crede superior si te trateaza de sus.
  3. Daca prietenii stiu salariul tau, prietenia nu va mai fi la fel de sincera.

Confidentialitatea salariului in cadrul unei firme este controlata prin contractul semnat intre angajat si angajator. Daca ai semnat un asemenea contract, cel mai bine e sa te feresti sa raspunzi la intrebare asta. Raspunsul cel mai bun pe care il recomand e “sunt multumit cu cat am”.

Oamenii care se plang mereu

July 1st, 2009 § 0

Intotdeauna am apreciat oamenii care spun lucrurile pe fata, chiar daca uneori nu sunt cele mai placute.

In cadrul unui eveniment recent la care am participat am intalnit 2 tipi, unul din Irlanda si celalalt din Anglia, recent mutati in Vancouver. Una din intrebarile frecvente care ti se pune cand vorbesti cu cei de aici e, “de unde esti, de fel?”. Aceeasi intrebare mi-au adresat-o si cei doi. De obicei, dupa ce spun de unde sunt, urmeaza un raspuns de genul “nice”, “cool”, “wow” sau “where’s that?”, in alta ordine de idei, chiar nu intereseaza pe nimeni, doar se poarta frumos cu tine.

De data asta a fost diferit. Am primit un raspuns pe care nu stiu in ce categorie sa il pun: “Ohh, the guys who are always complaining“. In nici in caz nu a fost spusa cu rautate sau ca atac la romani direct, ci doar ca o parere dupa interactiunile cu romanii de pe Insula.

Apoi mi-am adus aminte de ce spune sotia mea, dupa intalnirile pe care le are cu clienti cam de peste tot din tarile din Europa de vest. Acelasi lucru, ca noi romanii ne cam plangem din orice. Ploua, ne plangem ca ploua, e soare, ne plangem ca e prea cald, ninge, iar ne plangem.

Cred ca asta e al doilea lucru care ne-a impiedicat sa ne dezvoltam profesional ca indivizii si economic, ca natie. Primul ar fi ca suntem o natie cu suflet prea mare, de care abuzeaza fiecare cum vrea. Sentimentele nu prea au ce sa cauta in afaceri sau negocieri, altfel pierzi.

Al treilea lucru, care e le fel de rau ca si restul, e ca dam vina pe orice/oricine din jurul nostru pentru nereusitele noastre. Guvernul nu face asta, guvernul nu ne ajuta, partenerul mi-a tras teapa, si asa mai departe.

Trei lucruri trebuie sa intelegem:

1. In afaceri nu e loc de sentimentalisme

2. Accepta greselile si invata din ele

3. Nu te mai plange de orice