Un amic mi-a sugerat sa scriu despre Vancouver, poate le va fi de folos celor care au ganduri de emigrare.
Sunt atat de multe de spus (placute din fericire) si nu stiu sigur cate zile mi-ar lua daca ar fi sa scriu despre tot ce e bun (pentru cele rele, un alt articol). O sa incerc sa fiu cat mai succint si sa cuprind cat mai multe lucruri interesante.
Orasul poarta numele dupa capitanul George Vancouver, desi un spaniol (José María Narváez) a fost cel care a descoperit initial regiunea, in 1792. Asiaticii au inceput sa vina mai tarziu, dar in prezent sunt aproape majoritari in BC. In Vancouver traiesc peste 50.000 de milionari in dolari (probabil din cauza ca pretul mediu al unei case e in jur de 750.000$)
Geografic, Vancouver-ul e situat in stramtoarea Georgia, pe coasta de vest a Americii de Nord, chiar la poalele muntilor. Muntii incep din spatele curtii, cum s-ar spune, iar Vancouverul de Nord si de Vest sunt practic pe munte. Inaltimile muntilor, cam 1200-1400 de metri. Dat fiindca se ridica direct din ocean, privelistea e mareata. Ca sa iti faci o idee cum arata aici, inchipuie-ti cum din Neptun/Olimp/Mamaia ar incepe direct Sinaia sau muntii Fagaras.
Fara nici o indoiala, Vancouver e total diferit de restul oraselor din Canada, prin spatiile verzi. Aici exista un cult al respectului fata de natura, si in multe parcuri municipale si provinciale ti se amineste ca noi, oameni suntem cei care am invadat, asa ca sa faci bine sa respecti natura.
Apa potabila vine din 3 lacuri montane, incojurate de munti pe care accesul este interzis. Se spune ca apa potabila de la robinet ar fi una din cele mai bune din lume. Odata cu inaugurarea noii statii de filtrare, se spune ca o sa fie chiar pe primul loc. Ca veni vorba de clasamente, Vancouver s-a pozitionat pe primele locuri ca cel mai bun oras de trait, pentru ultimii 5 ani.
Fumatul nu e permis in locurile publice; practic nu exista cladire in care sa se fumeze, fie ea primarie, spital, club sau discoteca (ce bine). Mirosul de tigara e inexistent, iar fumatul in dreptul ferestelor este interzis. In provincia British Columbia este cel mai mic procentaj de fumatori din toata Canada. Tigarile se vand din spatele tejeghelei, in dulapuri acoperite cu material opac, negru, in asa fel incat sa nu se vada pachetele de tigari. Sub 21 de ani, nu cumperi tigari.
Ca veni vorba de vicii, consumul alcoolului in public e total interzis; pe plaja, in parcuri, pe strada, nicaieri. In afara de localuri si la tine acasa, nu e acceptat si e pedepsit destul de drastic. Sticlele, nici macar goale, nu au ce sa caute in interiorul masinii, cu exceptia portbagajului. Daca cineva din masina bea, soferul si bautorul se duc direct in arestul politiei. Cu asta nu se glumeste aici. Pentru cei care au condus sub influenta alcoolui, li se monteaza o “fiola” electronica in care trebuie sa sufli, si daca nu ai alcool in respiratie, porneste masina, altfel mergi pe jos. Bauturile alcoolice se cumpara numai de la magazine autorizate, apartinand guvernului.
Economia provinciei e bazata pe resurse naturale: paduri, minerale pretioase, gaze naturale, etc. In jur de 8% din populatia de aici lucreaza in serviciile ospitaliere, adica restaurante, hoteluri, fast food-uri. O alta industrie din care se scot bani frumosi, e industria cinematografica; cam 1 miliard pe an. Industria IT din pacate nu e chiar dezvoltata, iar companiile cu prezenta online sunt destul de putine si destul de invechite ca si mentalitate. In constructii se castiga bine, daca esti meserias la locul tau, si ai putin noroc sa lucrezi pentru clasa de sus.
Transportul in comun se face via autobuz, skytrain (un metrou exterior care nu are conductori) si seabus (un fel de feribot). Biletele de calatorie sunt destul de scumpe, de la 2.75$/calatorie pana la 6$ pe calatorie, depizand de zona in care calatoresti. Abonamentele lunare sunt valabile pe orice mijloc de transport, si pleaca de la 80$ pana la $110.
Chiriile difera destul de mult in functie de zona si de conditiile oferite. Garsonierele (bachelors) in downtown Vancouver pleaca cam de la $900 iar apartamentul cu o camera (de fapt sufragerie + un dormitor) cam de la 1300$-1500$. Un salariu care sa iti permita traiul in centrul Vancouver-ului, pentru 1 persoana, l-as estima la $70.000. Daca nu faci atat, mai bine iti cauti alte zone, mai linistite si mai curate poate. Nu sunt un mare adept al locuitului in centru, cel putin pentru Vancouver.
Sistemul financiar e bazat pe credit de consum si de locuinte. Fara credit imobiliar nimeni nu ar fi in stare sa cumpere o casa. In putinele (dar din ce in ce mai multe) blocuri, o garsoniera pleaca de la 250.000$. Apoi platesti rate, dar si o taxa de intretinere a cladirii, cam 150-200$ pe luna. Cand vrei sa iei un credit, ti se ia in calcul un scor – credit score – care tine de istoricul tau financiar, cat de bun/rau platnic esti. O factura intarziata iti poate afecta scorul si ramane la dosar pentru 7 ani. Daca esti genul care cumperi de pe cardul de credit peste limita contului, platesti cam 20% dobanda. Ce e deosebit aici, e falimentul personal, o chestie similara cu falimentul unei societati comerciale, doar ca e pentru persoane fizice care sunt in incapacitate de plata a creditelor. Interesant si destul de dur. Odata ce ai aplicat pentru faliment personal, e destul de greu sa refaci credit score-ul, si optiunile de creditare cam dispar.
Am gasit oamenii de aici ca fiind mult mai amabili, prietenosi si mai putini crispati decat cei din Toronto, sau Alberta. Nu exista comparare cu ce e in tara. Toti sunt foarte atenti si calculati la banii lor, si sunt cu ochii pe reduceri si deal-uri. In general, consuma mai mult decat ar avea nevoie – haine, electronice si altele de genul.
Portiile la restaurant sunt generoase, iar daca nu poti sa mananci tot, obicei-ul – fara nici o rusine – e sa iei restul acasa “to go”. La restaurante bacsisul e cam 10-15% din valoarea facturii. Pana acuma nu am intalnit vreo locatie in care chelnerul sa nu zambesca si sa se poarte profesional si placut cu clientii. Nota 10 din punctul asta de vedere.
Partia de schi, Grouse, e la 15 minute de condus de centrul orasului. Cea de-a doua, Cypress, e cam la 25 de minute. Si bine-inteles Whistler… cea mai renumita statiune de ski din America de Nord e la doar o ora jumate de condus. Odata ajuns acolo, e raiul pentru schiori, mountain bikeri si alte sporturi de exterior. Skiorii vin aici din toata lumea, si ii inteleg de ce: cea mai lunga coborare din lume, 45 de minute … wow…. daca m-ar tine picioarele ce placere ar fi; cea mai mare distanta intre doua munti parcursa de o gondola (inaugurata anul 2009); locatia pentru Olimpiada de Iarna din 2010. Squamish, the “outdoor capital of the world” e doar la 1 ora de condus – peste 1000 de vulturi aurii vin in decembrie-ianuarie sa se hraneasca cu somoni din raurile montane, unul din cei mai inalti pereti de granit pentru alpinism, zeci de kilometrii de piste de mountain bike prin paduri, rafting, numai spune ce sport ai vrea sa faci si aici exista deja.
Izvoare fierbinti, paduri ploioase cu, copacii de sute de ani, ursi grizzly si animale salbatice de tot felul: intr-un cuvant, British Columbia. Pentru iubitorii de natura, nu cred ca exist loc mai bun de trait decat aici.
Pana la detronare Vancouver-ul conduce de departe!